Invizibilul

Melodia de mai sus imi venea in minte aseara ... si nu a fost singura melodie de acest fel, ma tot plimbam prin oras ascultand melodii de pe telefon asteptand acel telefon. Am avut tot dreptul sa fiu furios pe langa faptul ca dupa atata timp ai revenit in oras si poate ca dupa ce te-am sunat vineri sa vad ce mai faci mi-ai spus ca poate ne vom vedea la o cafea... si ieri m-ai sunat pe la 16 sa imi zici daca ne putem intalni pe la 20 si eu ti-am cofirmat ca da. Faptul ca tu ai vrut sa ne intalnim mai repede si oarecum dupa acea mica cearta de pe telefon ai sunat pe o fosta colega pentru a te calma deoarece te certasi cu nu stiu cine de la tine din casa ... am trecut si acest lucru cu vederea chiar daca ma pornisemi mai repede ramanad sa ma suni la ora stabilita si sa ne intalnim.

Si de la 19 m-am plimbat prin oras, prin parc am stat pe bancute ascultand muzica si incercand sa profit de acea seara destul de buna de plimbare si sa ma relaxez... si a trecut si ora 20 si tot cu un ochi pe telefon cautandu-mi o ocupatie si tu tot nici un semn. Cu trecerea timpului mi-au venit tot felul de ganduri in minte... multe de ce ai zis tu candva, unele chestii care tu le-ai facut parca incercand sa iti demonstrezi ceva anume ... am trecut cu vederea si acele momente si la putine persoane fac asta. Nu multi isi permit sa ma raneasca insa eu pe tine te-am inteles si te-am lasat sa te manifesti si desi a trecut ceva vreme de atunci ba chiar un an si ceva de la acea cearta dintre noi cand am pus punct prieteniei noastre pentru ca desi stiai ca rabdarea mea este mare nu ti-ai dat seama ca totusi si ea are o limita. Ti-am trecut cu vederea iesirile tale si nevoia ta de a te descarca in bautura sau alte lucruri si te-am inteles desi ti-am spus tot timpul ca nu asta e solutia... stiu ca ai trecut prin multe insa sper sa inveti cate ceva din toate acestea si de asta am considerat acu mai bine de un an sa iti spun sa incetezi. Stiu ca te-a durut atunci si probabil nu te asteptai de al mine sa pun piciorul in prag ... si pe mine m-a durut insa am stiut ca fac ceea ce trebuie probabil ca aveai nevoie de acea perioada de liniste sau mai bine eu aveam nevoie. Nu stiu daca ai mai avut sau nu cui confensa si vorbi asa cum vorbeam noi... insa acu dupa tot acest timp pot observa unele schibari atat la tine dar si la mine.

Aseara recunoasc eram destul dezamagit ba chiar am crezut ca ai vrut iarasi sa ma "ranesti" sau mai bine zis sa ma intepi asa cum stii tu sa o faci mai bine, ba chiar eram hotarat sa nu te mai sun vreodata sau daca ma vei suna sa nu mai raspun... m-am plimat prin oras am trecut chiar si pe langa un loc unde fusesemi si noi in prima zi cand ne-a cunoscut, am depanat amintiri si certuri :) si cum a venit ora 21 am plecat spre casa.

M-am tot gandit pe drum de ce dracu sunt asa de bun sau mai bine zis fraier :) insa am stiut mai apoi raspunsul .. pentru ca asa sunt eu mai de moda veche sa zicem!

Ca orice femeie faci si tu multe tampenii si ai unele reactii inexplicabile insa aseara pe la 22 cand m-ai sunat am reusit sa fiu calm si sa nu ma mai reactionez asa vehement asa cum o faceam odata... pur si simplu am vorbit putin si te-am lasat sa vorbesti desi mai mult ai tacut ... si ai facut bine caci probabil daca incercai sa vii cu o explicatie ma enervai si mai tare. Am simtit prin lipsa ta de cuvinte ca ti-a parut rau... si nu am vrut sa prelungesc aceasta stare si am intervenit spunand ca vom vorbi alta data.

Zambesc acuma cand ma gandesc la trecut ... la discutiile noastre chiar si la certuri, la faptul cum am apucat sa ne cunoastem din intamplare si sa fim buni amici si poate daca lucrurile ar fi mers intr-o directie potrivita am fi putut sa fim mai mult decat atat insa asa a fost sa fie, zambesc la mesajele triste care le primeam pe telefon atunci cand erai nervoasa pe lume si pe viata, de atunci cand mi-ai spus ca nu vrei sa fii o femeie banala si eu ti-am trimis un anumit mesaj inapoi... probabil ca asta ti-a lipsit in aceasta perioada cat nu am vorbit, un prieten cu care sa vorbesti si sa iti inspire curaj pentru acele momente prin care mai trecem cu toti si anume dezamagirile. Insa stiu ca te-a facut mai puternica aceasta absenta a mea cat despre viitor totul va depinde de amandoi, un lucru e clar insa eu iert insa nu uit.

Prieteniile adevarate sunt ceva de o valoare inestimabila si de asta trebuie sa fim atenti sa nu dam asa cu piciorul ... mai ales in ziua de astazi cand prietenii adevarati lipsesc cu desafarsire. Si da mie dor de prieteni adevarati, cati ami multi sa fie macar cat degetele la o mana si atunci pot zice ca am avut o viata complexa.

~Invizibilul~