Invizibilul

Acu mai bine de 3 anisori printr-un eveniment nefericit Tatiana a parasit aceasta lume cu regretul de a nu fi descoperit cu adevarat marile placeri si satisfactii ale vietii. Am scris si in 2008 am scris si anul trecut articole in memoria ei pentru ca eu nu pot trece peste unele lucruri care au o semnificatie pentru mine.
Multi probabil au uitat acest nefericit eveniment ... probabil si cea care a provocat accidentul a uitat pentru ca si astazi este libera sa faca tot ce pofteste. Nu vreau sa judec si sa arunc cuvinte ... insa ma intrb cine oare s-a pus in locul Tatianei sa simta cu adevarat ce simte sufletelul ei acuma? de iertat poate a iertat insa cum ramane cu regretele cu acele momente mai bune sau mai rele pe care viata le-ar fi oferit daca ar mai fi fost si astazi printre noi? Sa traiest din amintiri cu totii stim cat de mult poate sa doar .. insa probabil nimeni nu si-a mai pus aceste intrebari mai ales in aceasta lume "moarta" plina de indiferenta.
Cat despre autoarea accidentului... a primit drept pedeapsa 2 ani de inchisoare cu suspendare si a fost obligata sa plateasca aproximativ 200 000 de euro despagubiri familiei. Ce inseamna cu suspendare? Trebuie sa participe la niste cursuri de mecanica, de cunoastere a regulilor auto, de prim ajutor, ca sa invete lucruri pe care normal trebuia sa le stie de cand a facut scoala de soferi.
Desi nu va sta nicio zi dupa gratii, Ana Maria Straus, se pare ca tot nu e multumita. I se pare exagerat ca trebuie sa mearga o data pe luna la politie sau sa urmeze cursuri de legislatie rutiera. Ce as mai putea sa comentez la acest fapt ... probabil ca iar fi fost mai utile unele cursuri in spitalele din romania sa vada si ea pe fetele pacientilor ce inseamna durere dar cred ca si asta ar fi in zadar.
Asta e ce nu face banu din om ... probabil unii ar trebui sa poarte tot timpul niste halate negre macar sa isi arate pe fata adevarata "umanitate".
Cam atat despre acest nimic ... vreau sa imi amintesc de Tatiana Duplei asa cum era ea .... am primit de la sora ei anu trecut mai multe poze cu ea, cuvinte scrise de ea pe care le-am redat aci printr-un articol dedicat in memorie ei ... as putea zice multe insa sincer nu imi gasescm cuvintele stiu ca este acolo si ... vreau sa mai stie ca nu am uitat! Probabil multi odata cu inchiderea cazului vor uita insa eu nu... pentru ca este un pestisor ca si mine ... pentru ca amintirea si memoria ei nu trebuie uitata niciodata de cei dragi, pentru ca va exista sa existe in continuare in sufletele noastre.
Si cinestea poate ea continua oarecum sa mai existe si pe internet! ;)